Arsenal Londra este unul dintre cluburile de mare tradiţie din fotbalul englez, una dintre cele mai populare grupări din Marea Britanie.

Program și rezultate

Supranumiţi „tunarii”, petru faptul că istoria lor a avut conexiune reală la începuturi cu Arsenalul regal, unde se făcea muniţia, alb-roşii din Londra au reeprezentat o figură marcantă în sportul rege din Regat, adunând de-a lungul anilor nu mai puţin de 44 de trofee, dintre care două au fost la nivel continental, Cupa UEFA de fiecare dată.

Primii ani de la înfiinţare până la al doilea război mondial

Clubul a fost fondat pe 16 ianuarie 1886 sub denumirea de Dial Square de către muncitorii fabricii de armament Royal Arsenal din Woolwich, un cartier al Londrei. În scurt timp însă şi-a schimbat numele în Royal Arsenal, dar numai până în 1891,când a devenit club profesionist, primul din sudul Angliei, sub denumirea de Woolwich Arsenal. Până în 1904 a jucat în a doua ligă, în acel an reuşind promovarea în elita Football League. Problemele financiare, legate şi de faptul că stadionul avea o locaţie destul de izolată, numărul de spectatori fiind mic, au dus în 1910 la faliment.

Situaţia clubului a fost salvată de omul de afaceri Harry George Norris, care în anul 1913 a mutat locaţia definitiv din sud în nordul Londrei, pe ceea ce avea să fie până în 2006 casa lui Arsenal, stadionul Highbury, de la denumirea zonei unde era situat. Şi denumirea clubului a rămas simplu Arsenal, fără Woolwich. Clubul activa din nou în a doua ligă, de unde a promovat în mod dubios în 1919, deşi a terminat pe locul 5, în defavoarea lui Tottenham. Sir Harry Norris avea să fie chemat în instanţă pentru această promovare.

Anii 1930 au fost anii primelor succese importante pentru „tunari”. A fost adus antrenor Herbert Chapman, care avea două titluri la activ cu Huddersfield. Arsenal a luat în trei ani de două ori titlul şi odată Cupa Angliei. Mai mult, tot datorită lui Chapman staţia de metro Gillespie Road s-a schimbat în Arsenal. Din nefericire, Chapman a murit în 1934 de pneumonie. Munca sa a fost continuată de tandemul, care până la izbucnirea celui de-al doilea război mondial au mai cucerit trei titluri şi o Cupă a Angliei.

Arsenal după al doilea război mondial până la epoca Arsene Wenger

Perioada imediată după al doilea război mondial, 1948-1953, a însemnat alte succese pentru „tunari”, două titluri şi Cupa Angliei, cu Tom Whittaker pe bancă. Au fost ultimele sclipiri pentru Arsenal, care a început să se scufunde în mediocritate, până în 1966, anul singurului titlu mondial al Angliei. În acel an conducerea clubului a făcut o mutare şocantă pentru banca tehnică. L-a numit antrenor pe fizioterapeutul echipei, Bertie Mee. Ceea ce a urmat a fost incredibil. Arsenal a jucat două finale în Cupa Ligii, pierdute, apoi în 1970 a câştigat primul trofeu european, Cupa Oraşelor Târguri, devenită apoi Cupa UEFA, a făcut apoi primul event din istorie, campionat – cupă. După care „tunarii” s-au transformat în pierzătorii de serviciu în cupe (trei finala până în 1980 plus o finală de Cupa Cupelor), triumfând doar în 1979, în faţa lui Manchester United, în cea mai frumoasă finală jucată vreodată de Arsenal.

Din 1986 a urmat a treia paerioadă de glorie, cu fostul jucător George Graham acum ca antrenor. Două titluri, memorabil cel din 1990 cu gol marcat în ultimul minut rivalei directe FC Liverpool, două Cupe ale Ligii, o Cupa Angliei şi Cupa UEFA au fost trecute în CV-ul lui Graham.

Wenger, primul antrenor străin din istoria clubului – 22 de ani de domnie

În 1996 avea să fie adus din Japonia ca antrenor francezul Arsene Wenger. Acesta este cel mai longeviv manager al „tunarilor”, cu 22 de ani petrecuţi pe bancă. Perioadă în care a câştigat 17 trofee, de treo ori titlul, câte 7 Cupe ale Angliei şi 7 Supercupe. În 2003-2004 a avut un campionat unic, fără eşec, de fapt nu a pierdut un meci indiferent de competiţie timp de 49 de partide.  A câştigat şi Cupa Cupelor, după finala cu Parma şi a jucat în 2005 finala Champions League, 1-2 cu Barcelona. Atunci porecla „tunarii” s-a transformat în „invincibilii”, iar special pentru această performanţă Federaţia engleză a scos o medalie comemorativă din aur. Însă şi Wenger a avut o lungă perioadă moartă, 2005-2014, fără nici un succes, iar în vara lui 2018, contestat de fani, a lăsat locul celui de-al doilea antrenor străin, spaniolul Unai Emery.

Culori

Culorile clubului sunt alb-roşu. Alegerea culorilor a fost făcută ca un gest de recunoştinţă în 1886, după fondarea clubului, pentru cei de la Nottingham Forest. Fred Beardsley și Morris Bates, doi dintre fondatorii clubului erau din Nottingham şi jucaseră acolo, dar au plecat la Londra pentru un loc de muncă. Ei au apelat la vechii colegi pentru un set de echipament şi mingii. Culorile lui Nottingham sunt alb-roşii şi aşa au devenit pentru totdeauna şi cele ale lui Arsenal. Din 1930 după modelul tricourilor lui Arsenal şi-a făcut echipamentul şi clubul portughez Sporting Braga, de unde şi porecla lor „Os Arsenalistas”.

Stadion

Din 2006 noua casă a lui Arsenal este Emirates Stadium,după numele sponsorului care a contribuit la construcţia ce a costat 520 de milioane de euro. Capacitatea stadionului este de 60.361 locuri, a două arenă din Premier League după Old Trafford din Manchester.

Până în 2006, din 1913 Arsenal a jucat pe stadionul Highbury, cel ridicat cu ajutorul lui Sir Harry George Norris, cel care a salvat atunci clubul de la dispariţie în urma falimentului. Capacitatea vechii arene era de 38.940 locuri.

Palmares

De-a lungul timpului Arsenal a câştigat 13 titluri, 13 Cupe ale Angliei, record în materie, 2 Cupe ale Ligii, 14 Community Shield (Supercupa Angliei), o Cupă UEFA şi o Cupa Cupelor şi a mai fost finalistă în Champions League în 2006, cedând cu 2-1 în faţa Barcelonei.