Juventus Torino este al doilea club ca vârstă din istoria fotbalului italian după Genoa, care s-a înfiinţat în 1893. Juventus a fost fondat patru ani mai târziu şi a devenit cel mai galonat club din Peninsulă, cu un număr impresionant de succese pe plan local. 34 de titluri reprezintă o bornă absolut uluitoare, greu de atins în timp de alte grupări. În total 65 de trofee pe plan intern şi internaţional au ajuns în vitrina clubului din capitala Piemontului.

Din Juventus s-a format rivala Torino

În 1897 s-a constituit la Torino clubul Juventus, însemnând tinereţe, fondatori fiind un grup de elevi de la Liceul Massimo D’Azeglio. Trei ani mai târziu clubul se transformă în Juventus Football Club, iar în 1905 se încununează deja cu primul din cele 34 de titluri naţionale.

Un an mai târziu, preşedintele clubului, elveţianul Alfred Dick, are o ceartă violentă cu jucătorii şi împreună cu alţi câţiva membri ai clubului nemulţumiţi de anumite aspecte în viaţa lui Juventus părăseşte Juventus şi merge la FC Torinese, un club care fusese înfiinţat cu trei ani mai devreme ca Juventus punând bazele marelui rival concitadin Torino Calcio.

Plecarea elveţianului s-a dovedit a fi cu urmări serioase şi în plan financiar pentru Juventus, care a intrat în criză de capital şi a sfârşit în 1913 a retrograda în categoria Promozione.

Abia după primul război mondial, mai precis pe 24 iulie 1923 situaţia lui Juventus se va schimba mult în bine, odată cu preluarea clubului de către omul de afaceri Edoardo Agnelli. Este primul din dinastia Agnelli legat de culorile alb-negre, care la început, în primii ani au fost de fapt roşu şi negru. Edoardo Agnelli aduce imediat ca antrenor pe ungurul Jeno Karoly, primul antrenor profesionist, care va aduce în 1926 al doilea titlu din istoria clubului.

Urmează prima perioadă de aur din istoria clubului, cu cinci titluri până în 1935, dar ciclul s-a încheiat într-un mod violent, prin dispariţia prematură a lui Edoardo Agnelli.

După cel de-al doilea război mondial povestea de iubire dintre bianconeri şi familia Agnelli va continua, cu Gianni şi apoi cu Umberto Agnelli şi dăinuie şi astăzi cu aceeaşi fervoare ca la începuturi.

Sivori, primul jucător din Serie A câştigător al Balonului de Aur

După cel de-al doilea război mondial Juventus începe să domine tot mai clar fotbalul italian, graţie prezenţei familiei Agnelli, care asigură tot confortul pentru performanţe. Primul ciclu de succese vine odată cu sosirea la Torino a trioului de jucători Boniperti – John Charles – Sivori. Trei titluri consecutive obţinute cu ajutorul acestui Trio Magico, iar Omar Sivori devine în 1961 primul jucător din Serie A care câştigă trofeul Balonul de Aur. Giampiero Boniperti va deveni în 1971 preşedinte al clubului, deschizând o altă perioadă fantastică, bogată în succese, mai ales pe plan intern. În 15 ani cu Boniperti preşedinte au venit nouă titluri şi două Cupe ale Italiei.

Cu toate aceste victorii pe bandă rulantă în Italia prima consacrare internaţională a venit abia în 1977, când Juventus a cucerit Cupa UEFA, după dubla finală cu Athletic Bilbao.

Heysel, Cupa Campionilor, o premieră însângerată

În 1984 Juventus va câştiga singurul trofeu Cupa Cupelor din istorie, apoi un an mai târziu va triumfa şi în cea mai prestigoasă competiţie intercluburi din Europa, Cupa Campionilor, dar cu ce preţ. A fost finala însângerată din istoria trofeului, disputată pe 29 mai 1985 pe stadionul Heysel din Bruxelles. Atunci huliganii din galeria lui FC Liverpool i-au atacat pe suporterii torinezi şi 39 de oameni şi-au pierdut viaţa. Nici nu a mai contat succesul cu 1-0. toţi aveau ochii în lacrimi după drama consumată sub ochii lor.

După acest succes presărat cu atâţia morţi a urmat o perioadă de nouă ani stearpă în privinţa titlurilor, dar totuşi cu două Cupe UEFA în vitrină. Noul ciclu de succese avea să-l deschidă sosirea pe bancă a lui Marcello Lippi în 1994.

Vitrina cu trofee a lui Lippi

Un deceniu, cu un scurt intermezzo numit Carlo Ancelotti, a stat Marcello Lippi pe banca lui Juventus. Şi a plouat cu trofee şi cu prezenţe în finale de Champions League. Cinci scudetti, o Cupă a Italiei, patru Supercupe ale Italiei, Cupa Intercontinentală, Supercupa Europei şi cinci finale jucate în Champions League, dar câştigată doar cea din 1996. Absolut impresionant pentru un singur om. Dar nimeni nu bănuia ce avea să se întâmple după plecarea lui Marcello Lippi şi sosirea altui antrenor cu nume, Fabio Capello.

Juventus retrogradată în urma scandalului Calciopoli

Capello, sub comanda cui ajunsese şi românul Adrian Mutu, după suspendarea dictată de Chelsea pentru consum de cocaină, a câştigat la pas următoarele două campionate, 2005 şi 2006, însă justiţia italiană a pornit cel mai mare proces care a existat vreodată în domeniul corupţiei sportive, aşa numitul Calciopoli. După ce ani de zile au fost interceptate convorbirile dintre şefii administrativi de la Juventus, Luciano Moggi, Antonio Giraudo şi Roberto Bettega şi diverse persoane din federaţie, din comisia de arbitri s-a ajuns la concluzia că Luciano Moggi crease o adevărată caracatiţă a corupţiei, el primind la meciuri arbitrii pe care îi voia şi pe care îi avea la mână şi multe alte lucruri urâte. Decizia a fost anularea ultimelor două titluri, date locului 2 Inter şi retrogradarea pe motive disciplinare a torinezilor în a doua ligă.

Invincibilul Juventus

Dar cutremurul Calciopoli a fost depăşit şi cel de-al patrulea exponent alk familiei Agnelli care a preluat conducerea clubului, Andrea, a reuşit cel mai lung ciclu de succese interne, care nu s-a încheiat, pentru că în ultimele şapte ediţii consecutive Juve a fost campioană, fie cu Antonio Conte, fie apoi cu Massimiliano Allegri, care este şi în prezent, pe banca tehnică. În 2015 Juventus a cerut Federaţiei fie plata unor daune în valoare de 435 milioane euro, fie restituirea titlurilor anulate în 2005 şi 2006.

Juve este la acest moment în mod evident cea mai puternică grupare din Serie A însă din 1996 încoace trofeul Champions League refuză să mai vină la Torino. A pierdut alte două finale, cu Barcelona şi cu Real Madrid şi acum speră să spargă gheaţa, odată cu sosirea lui Cristiano Ronaldo la echipă.

Palmares – 65 de trofee

Juventus este unul dintre cele mai galonate cluburi din lume: nu mai puţin de 65 de trofee stau în vitrina grupării din Torino. 34 de titluri în campionatul italian, începând cu 1905 şi până în prezent şi sunt toate şansele ca şi în vara lui 2019 suporterii bianconeri să mai sărbătorească un scudetto. 14 Cupe ale Italiei, dintre care ultimele patru consecutiv, o performanţă unică fiind eventul campionat- Cupă în ultimii patru ani precum şi seria de şapte scudetti consecutive. Bilanţul intern este completat de 7 Supercupe ale Italiei şi de notat că în evidenţa titlurilor nu au fost luate în calcul cele din 2005 şi 2006. Total trofee pe plan intern: 55.

Juventus are şi 10 trofee internaţionale: două Cupe ale Campionilor, 3 Cupe UEFA, Cupa Cupelor, două Supercupe ale Europei şi 2 Cupa Intercontinentală.

Stadion

În primii ani nu a existat un stadion al echipei, jucându-se pe diferite arene. Începând cu 1933 şi până în 1990 meciurile lui Juventus s-au jucat pe Stadio Comunale, care iniţial s-a numit „Benito Mussolini”, fiind construit special pentru CM 1934, găzduit de Italia. Evident, după al doilea război mondial numele dictatorului fascist a fost eradicat. Iar din 1961 Stadio Comunale a găzduit şi meciurile rivalei Torino. În 1990 Juventus s-a mutat pe Stadio Delle Alpi, unde a stat până în 2006, când şi-a construit actuala arenă care îi poartă numele.Juventus Stadium mai poartă denumirea şi de Allianz Stadium. Culorile alb-negre au fost adoptate de la echipamentul primit în 1903 din Anglia de către un membru al clubului, englez la origini, care şi-a rugat un prieten să trimită un set de echipament. Acesta era suporter al lui Nots County, care are tricouri alb-negru în dungi şi aşa a rămas de atunci echipamentul lui Juventus.