De ce viitorul Mondialului ar trebui să fie la 64 de echipe

Andrei Vochin propune o nouă etapă în evoluția Cupei Mondiale: trecerea de la formatul cu 48 de echipe la unul cu 64. În opinia sa, extinderea nu ar trebui privită doar prin prisma beneficiilor financiare sau a audienței, ci ca o corectare a unor distorsiuni generate de sistemul actual de calificare, care privilegiază reprezentarea continentală mai mult decât valoarea relativă a naționalelor.

Critica principală vizează modul în care locurile sunt repartizate între confederații. Exemplul Africii arată că, deși continentul și-a mărit numărul de reprezentante, în preliminarii au rămas acasă selecționate cu potențial competitiv real, iar la final s-a confirmat forța echipelor venite din Africa. În schimb, alte regiuni au avut rată mai scăzută de succes la turneu. Vochin susține că o distribuție pe baze pur continentale nu reflectă întotdeauna ierarhia reală a echipelor la nivel mondial.

Argumentul este valabil și pentru Europa, unde multe echipe puternice pot rata turneul din cauza concurenței interne acerbe. România, de pildă, nu s-a calificat pentru Mondial, deși evaluarea lotului său este mai ridicată decât a numeroase participante. Similar, Italia a ratat din nou calificarea, nu din lipsă de valoare absolută, ci din cauza specificului preliminariilor europene.

Propunerea concretă enunțată de Vochin ar fi ca cele 16 locuri în plus să fie acordate după criterii globale (coeficient FIFA), fără a fi blocate pe fiecare confederație. Astfel, turneul ar deveni, practic, o continuare a calificărilor, pentru a asigura prezenţa celor mai competitive echipe.

Pe lângă avantajele sportive, extinderea la 64 de echipe ar aduce beneficii comerciale: piețe noi, audiențe sporite, mai mulți sponsori și povești diferite pentru fiecare continent. În opinia analistului, doar astfel Cupa Mondială își poate atinge scopul iniţial — să reunească cele mai bune echipe ale planetei.